De ce nu este posibilă susținerea continuă pentru toate jocurile

Introducere

Industria jocurilor video este dedicată să ofere constant experiențe interactive la un standard înalt și recunoaște pasiunea persoanelor din comunitățile ce se formează în jurul jocurilor.

Decizia de a întrerupe serviciile online pentru un joc video anume este complexă și nu este luată niciodată cu ușurință. De asemenea, trebuie să rămână întotdeauna o alegere. Atunci când o astfel de decizie este asumată, industria se asigură că jucătorii sunt anunțați în mod echitabil și în conformitate cu legislația locală privind protecția consumatorilor.

Acest document explică de ce o companie de jocuri video poate decide să întrerupă funcționalitățile online ale unui joc și de ce acest lucru poate însemna că jocul nu va mai putea fi jucat.

Jocurile video online sunt divertisment interactiv

Spre deosebire de cărți sau filme, un joc video online nu este o operă statică. Aceste jocuri combină elemente artistice și intelectuale cu programare software și infrastructură de servere.

Ele evoluează constant după lansarea inițială, oferind conținut nou, experiențe suplimentare, actualizări și patch-uri – lucru apreciat de jucători și ce este esențial pentru competitivitatea pe piață și presupune investiții semnificative pe termen lung.

Companiile de jocuri investesc masiv în dezvoltarea celor mai bune experiențe interactive pentru comunitățile lor de jucători.

Dreptul de a decide cum, când și pentru cât timp este disponibil un joc online este esențial pentru justificarea acestor costuri și pentru a susține această industrie inovatoare. În calitate de deținători ale drepturilor permanente asupra produselor, companiile ce dezvoltă jocurile trebuie să-și poată menține libertatea de a decide gând un joc nu mai este viabil din punct de vedere comercial și când să îi încheie definitiv găzduirea pe serverele sale. Impunerea unei obligații legale de a menține permanent serverele sau de a dezvolta jocuri într-un mod care să permită utilizarea nelimitată ar crește costurile și riscurile, afectând designul jocurilor și descurajând lansarea acestora în Europa. O astfel de amendare a legii ar modifica radical activitatea firmelor și ar ignora considerente reputațiunile, de siguranță și de stabilitate a companiilor.

Deși unele companii aleg să mențină jocurile online dincolo de viabilitatea comercială, aceasta trebuie să rămână o alegere liberă, adaptată de către fiecărui joc și publicului său.

Toate jocurile, fie în format digital, fie fizic, sunt licențiate. Cumpărătorii achiziționează o licență personală pentru a accesa și utiliza jocul, conform termenilor serviciului. Drepturile de proprietate nu sunt transferate consumatorului. Aceste reglementări ale Proprietății Intelectuale stau la baza întregii industrii a jocurilor video și oferă sprijin de termen lung pentru toți actorii acesteia. 

Importanța legislației privind protecția consumatorilor

Indiferent de structura de licențiere, toate jocurile oferite în UE sunt supuse legilor europene privind protecția consumatorului, care impun obligații de transparență și corectitudine pentru companiile de ce dezvoltă jocuri video. Aceste reglementări includ de asemenea obligații legate de transparență și corectitudine ce se asigură că firmele acționează rezonabil atunci când încheie sprijinul pentru anumite jocuri.

Consumatorii europeni beneficiază de garanții și drepturi de remediere, dar aceste reglementări nu pot transfera proprietatea asupra jocurilor.

Consumatorii sunt informați în prealabil cu privire la posibila întrerupere a accesului și beneficiile lor, în funcție de termenii și condițiile stipulate de către producător. Etapele concrete sunt:

• • Transparență: Jucătorii trebuie notificați în mod rezonabil înainte de oprirea serviciilor.
  • Rambursare: Directiva privind conținutul digital oferă drepturi la rambursare sau reducere de preț, în anumite condiții.
  • Durata serviciului: Legislația UE impune ca serviciile legate de jocurile video să fie oferite o perioadă rezonabilă, ținând cont de toți factorii relevanți pentru actorii implicați. Ar fi însă disproporționat ca o limită de timp să fie impusă pentru disponibilitatea jocurilor, deoarece o astfel de măsură să fie introdusă pentru toate celelalte tipuri de servicii.  
  • Clauze echitabile: Directiva privind clauzele abuzive interzice termeni contractuali care dezechilibrează relația în defavoarea consumatorilor.

De ce o obligație legală privind planurile de închidere este disproporționată

Inițiatorii petiției „Stop Killing Games” nu par să aibă un scop final clar legat de propunerea legislativă dorită. Inițiativa pare să solicite fie menținerea serviciilor atâta timp cât dorește consumatorul, fie modificarea jocurilor pentru a permite servere private – cereri ce au o natură disproporționată în relație cu ceilalți actori din ecosistemul dezvoltării jocurilor video. 

Jocurile online sunt operațiuni complexe, integrate cu servere multiple. Acest lucru este esențial pentru a asigura calitatea pe care jucătorii o așteaptă. Odată cu creșterea așteptărilor consumatorilor și evoluția conținutului digital disponibil, separarea clară între funcționalitatea online și offline nu este întotdeauna posibilă.

Principalele probleme tehnice și legale:

• Dificultăți ce țin de structura jocurilor: Crearea unor versiuni compatibile cu servere private este extrem de costisitoare și adesea imposibilă. Costurile ce trebuie suportate ar fi disproporționate cu publicul ce ar continua să joace. 
• Erodarea drepturilor de autor: Obligarea companiilor să permită operarea jocurilor post-suport oficial afectează drepturile de proprietate intelectuală a companiilor ce au dezvoltat jocurile.
• Concurență neloială: Versiunile susținute de comunități pot intra într-o concurență neloială cu versiunile oficiale ale jocurilor și pot pune în pericol structurile investiționale ce au susținut proiectele de la bun început. Aceste lucruri vor duce la confuzie, afectând reputația companiilor și le vor putea limita potențialul de a crea titluri mai bune în viitor. 
• Anularea procedurii de licențiere stabilită inițial: Permiterea consumatorilor de utiliza versiuni modificate ale copiilor jocurilor achiziționate inițial are necesita integrarea unor noi acorduri de licențiere din partea companiilor sau ignorarea acestora în totalitate.
• Restricții din IP terță parte: Multe jocuri folosesc software licențiat la rândul lui, care nu poate fi sublicențiat sau modificat.
• Pericol Reputațional: Permiterea jucătorilor de a menține servere private, în cadrul cărora au loc variate interacțiuni online ar putea rezulta în utilizarea jocurilor în moduri care nu se aliniază cu valorile companiilor ce le-au produs și pot duce la o asociere negativă în viitor a firmelor ce au dezvoltat jocurile inițial.  
• Limitări legate de servicii terțe: Majoritatea jocurilor dezvoltate depind de utilizarea permanentă a unor platforme și servicii terțe, ce sunt de asemenea licențiate special de către dezvoltatorii jocului. Acordarea accesului public la aceste servicii și platforme terțe către consumatori ar fi imposibil, având în vedere structura jocurilor.
• Protecție redusă sau inexistentă a jucătorilor:  Solicitarea ca jocurile să funcționeze pe servere private ar face imposibilă protejarea consumatorilor de către dezvoltatorii jucătorilor împotriva conținutului sau comportamentului ilegal ori dăunător, deoarece echipele de moderare și cele dedicate siguranței jucătorilor nu ar mai fi implicate. În special, trișatul ar putea deveni răspândit fără aplicarea adecvată a regulilor. Sistemele de raportare, concepute pentru a permite jucătorilor să semnaleze companiilor de jocuri conținutul și comportamentele problematice, nu ar mai funcționa conform intenției sau ar trebui dezactivate complet. Absența unor sisteme eficiente de moderare ar crea un mediu mai puțin sigur pentru jucători și ar putea favoriza proliferarea conținutului nedorit, împiedicând în același timp coordonatorii serviciilor digitale din UE să acționeze împotriva acestuia. Acest lucru nu reprezintă doar un risc pentru siguranța consumatorilor, ci ar putea duce și la probleme de reputație pentru compania de jocuri video.

Toate cele de mai sus ar afecta, de asemenea, respectarea ratingurilor PEGI. Atunci când un joc are un rating de vârstă PEGI și oferă funcționalitate mult player, compania de jocuri este obligată contractual, prin Codul de Conduită PEGI, să respecte diverse obligații legate de siguranța și confidențialitatea online. Imposibilitatea de a respecta aceste obligații ar expune compania la incertitudine juridică cu privire la angajamentele sale contractuale din cadrul Codului PEGI.

• Riscuri de securitate sporite: Publicarea codului sursă al jocului sau a fișierelor binare ale serverului pentru a facilita crearea de servere private operate de jucători ar putea expune atât companiile de jocuri, cât și consumatorii, la actori rău intenționați, malware, breșe de date și atacuri de tip DDoS.
• Impact negativ asupra investițiilor în jocuri, locurilor de muncă de muncă, creștere și opțiuni pentru consumatori: Asigurarea funcționării unui joc online fără suport oficial de server implică investiții semnificative în resurse, ceea ce face ca acest proces să fie extrem de costisitor pentru companiile de jocuri video. Multe dintre aceste costuri ar trebui suportate spre finalul ciclului comercial al jocului, când menținerea suportului nu mai este viabilă din punct de vedere economic. Impunerea unor astfel de cerințe ar putea duce la reducerea apetitului pentru asumarea de riscuri, mai puține proiecte de investiții în dezvoltarea de jocuri noi și, posibil, mai puține locuri de muncă. În cele din urmă, acest lucru ar putea duce la costuri mai mari pentru consumatori și la o diversitate mai redusă a opțiunilor disponibile

Angajamentul industriei dezvoltatorilor de jocuri video față de conservarea jocurilor și valoarea lor culturală

Este important să separăm propunerile legale formulate de petiționari – privind cerințe specifice pentru sfârșitul duratei de viață a jocurilor video comerciale – de problema conservării jocurilor ca opere creative și culturale.

Video Games Europe, și companiile membre, dintre care și Romanian Games Developers Association sunt dedicate și sprijină activ eforturi profesionale serioase pentru conservarea jocurilor video și recunosc contribuțiile creative ale industriei, în condiții care nu pun în pericol drepturile companiilor ce dezvoltă jocuri conform legislației privind drepturile de autor.

De exemplu, membrii donează în mod regulat copii ale jocurilor și echipamente către organizații de conservare și sprijină expoziții muzeale dedicate jocurilor¹. Alte companii de jocuri video au întreprins sarcina uriașă de a crea biblioteci de jocuri video pentru a susține conservarea acestora².

Totuși, inovația și activitatea economică a industriei depind de o protecție solidă a drepturilor de autor asupra software-ului și a altor opere creative care stau la baza acesteia, iar eforturile de conservare nu trebuie confundate cu utilizări care ar putea intra în conflict cu exploatarea normală a operei de către titularul de drepturi sau care ar prejudicia în mod nerezonabil interesele legitime ale autorului.

¹ Electronic Arts a sprijinit recent utilizarea jocului Battlefield 1 într-o expoziție dedicată Primului Război Mondial la Notre Dame de Lorette din Souchez, Franța (iunie 2023 – ianuarie 2024) și la War and Peace Museum din Novion Porcien, Franța (aprilie – decembrie 2024), precum și utilizarea jocului SimCity 2000 în expoziția „Game Society” de la Muzeul Național de Artă Modernă și Contemporană din Seul, Coreea de Sud (mai – septembrie 2023).
² https://embracergamesarchive.com/